Francisco José de Goya y Lucientes s-a născut la 30 martie 1746, în Fuendeodos, în apropiere de Zaragoza, provincia Aragon, într-o familie din clasa mijlocie inferioară. După ce a învățat să scrie și să citească, la vârsta de 14 ani a început o ucenicie de 4-5 ani la un pictor, și anume Jose Luzan Martinez (1710-1785). Aici a învățat gravură și desen, astfel că a început să reproducă opere ale artiștilor Renașterii italiene. Încercarea sa de a fi admis la Academia de Arte s-a soldat cu un eșec, de două ori, și a decis să lucreze în atelierul lui Francisco Bayeu.
În 1770, a început o călătorie la Madrid și în Italia, la Roma, unde s-a familiarizat îndeaproape cu operele maeștrilor italieni și a început să creeze picturi reprezentând subiecte mitologice. În 1772, Goya s-a întors în Spania și a fost angajat să picteze Catedrala-Bazilica Maicii Domnului din Stâlp, din Zaragoza, cu o frescă numită "Adorația Numelui lui Dumnezeu" și, în cursul aceluiași an, artistul s-a căsătorit cu Josefa Bayeu, sora artistului Francisco Bayeu. Picturile lui Goya înfățișau teme diverse, precum viața rurală, vânătoarea, dar și oameni din clasele inferioare ale societății spaniole, și anume "majos" și "majas".
În 1779, Goya a fost admis la Academia San Fernando, având ca lucrare de primire "Hristos răstignit", în timp ce în 1785 a fost numit director adjunct al Academiei. Mai mult, în 1786, Francisco Goya a fost numit pictor al regelui și a început să creeze portrete oficiale, precum și alte lucrări care descriu familia regală.
La vârsta de 46 de ani, Francisco Goya a început să sufere de dureri de cap, amețeli, tinitus, pareză la brațul drept, afecțiune severă a vederii care a dus la orbire. Această boală teribilă l-a lăsat surd în 1793. După ce a lucrat timp de 6 ani, seria "Capriciile" cuprinzând 80 de lucrări este lansată în 1799. Cu privire la "Capriciile", Goya însuși a afirmat: "Lumea este o mascaradă. Privirea, îmbrăcămintea și vocea, totul este doar prefăcătorie. Fiecare vrea să pară a fi ceea ce nu este. Toată lumea se înșală și nimeni nu se cunoaște niciodată pe sine".
Deoarece Inchiziția nu vedea cu ochi buni "Capriciile", în 1803 Goya a donat regelui Carol al IV-lea al Spaniei toate plăcile de cupru și restul lucrărilor nevândute, evitând astfel un posibil proces.
Ulterior, în timpul războiului care a urmat invaziei napoleoniene, în 1808, fiind foarte tulburat de acesta, Goya a creat două capodopere care sunt expuse în Muzeul Prado, și anume "Dos de Mayo" și "El Tres de Mayo". În 1810, Goya a început să creeze o serie de gravuri "Dezastrele războiului", prin care și-a prezentat viziunea cu privire la evenimentele tragice la care a asistat poporul spaniol.
Prima ediție a "Dezastrelor războiului", care era compusă din 500 de gravuri, a fost publicată în 1863 la inițiativa Academiei San Fernando, la 35 de ani de la moartea sa. A doua ediție a apărut în 1892, tot la inițiativa Academiei San Fernando, în timp ce alte 5 ediții au fost publicate la Madrid în 1903, 1906, 1923, 1930 și 1937.
După decesul soției sale în 1816, artistul a început să se concentreze și a creat o nouă serie numită "La Tauromaquia'', cuprinzând 33 de gravuri pe care le-a publicat în cursul aceluiași an. Goya, care era foarte pasionat de luptele cu tauri, a vizat în primul rând entuziaștii acestor evenimente.
După moartea sa, au fost publicate mai multe ediții, în timp ce a treia ediție Loizelet (1876) a inclus 7 gravuri noi, marcate de la A la G. Goya s-a stins din viață în 1828 la Bordeaux, lăsând în urmă adevărate capodopere care vor intra în atenția publicului și vor influența arta secolului al XIX-lea.
În această expoziție veți găsi 79 de lucrări din cele trei serii principale, "Capriciile", "Dezastrele războiului", "La Tauromaquia", fiecare lucrare având ediția menționată în descriere.